Suflet pereche

Ai venit toamnă, din nou la mine în suflet.

Iubesc lacrimile tale de fată bătrână...

Hainele tale de aramă,faţa ta melancolică,

Bogaţia ta şi tristeţea mea...

Îţi iubesc mersul năvalnic 

De fată nebună...

Sufletul de vânt

Ce frunze moarte adună,

Tânguirea ta în nopţile reci 

Când sufletu mi cade cade..

În izvoare negre şi seci ! 

Mă întreb mereu:

De ce te iubesc, oare?

Că, sufletul tău Toamnă,

Nu este o floare.

Este un spin rămas pe cărare

Ce în singurătate traieşte şi moare.

Răspunsul la întrebare îl am în nopţi de veghe,

Toamnă dragă, tu, eşti al meu suflet pereche.